Maini inzestrate sau Maini de aur

„Gandeste-te la ce pot face oamenii, nu la ce nu pot sa faca.”

„Atunci cand atingi viata cuiva, nu atingi doar o singura viata,

Atingi toate vietile atinse de catre acea viata.”

Ne nastem, ne dezvoltam dpdv biologic, educational, profesional, insa nu suntem si nu primim aceleasi daruri divine, indeletniciri, iscusinta in tot si in toate.

Nu ne putem alege parintii biologici, nu ne putem alege parintii adoptivi, nu ne putem alege fratii, surorile, verisorii, unchiul, matusa, bunicii, insa de la nastere pana la definitivarea studiilor suntem permanet intrebati:”ce iti doresti sa devii, sa fii cand vei creste, cand vei fii mare?”

Desigur ca vom raspunde ca ne dorim, ca visam sa devenim si sa fim pompier, politist, detectiv, farmacist, biolog, gamer, it-ist, inginer, medic, salvatorul de vieti omenesti, pilot de avioane, pilot de formula unu.

Desigur ca ne gandim cateva secunde, minute, raspunzand la aceasta intrebare care ne adresata cu precadere la fiecare zi de nastere, de catre familie, colegi, vecini, prieteni, insa dupa ce definitivam anii de studii, cu toate amintirile, peripetiile, ghidusiile, micile gafe, erori, stricaciuni, stangacii, toate acestea ajutandu-ne pe noi cat si pe cei de langa noi, sa poata sa ne inteleaga, sa ne ghideze, sustina, incurajeze, motiveze, ajutandu-ne sa ne schitam, conturam, cocretizam un drum, o cale, un succes personal si profesional, un renume, un prestigiu, un respect, o stima de sine, o recunostinta si o apreciere din partea familiei si a semenilor de langa noi.

Insa cea mai frumoasa, unica, importanta si definitorie meserie, pe care multi dintre noi o consideram ca fiind mult prea solicitanta, cu prea multa raspundere, cu prea multa atentie la detalii, meticulozitate, schimb de simtaminte, emotii traite si simtite la cel mai inalt nivel si cea mai mare intensitate – alegand sa fim alaturi de semeni, de oameni, de sufletele lor, de bucuriile si tristetile lor, ajutandu-i sa treaca peste o suferinta, durere, tratand si acordant respect, importanta, prioritate pentru viata si integritatea suferindului nicidecum bolilor si suferintelor care sunt trecatoare cu toate complicatiile medicale.

Desigur ca va ganditi la ei – oamenii imbracati in alb – albul imaculat, privindu-i, percepandu-i si considerandu-i ingerii si protectorii divini, trimisi pe pamant, pe aceste meleaguri pt. fiecare dintre noi, cei la care apelam in momentele de cumpana, atunci cand plangem, suferim, simtim durere interioara, sufleteasca – DOCTORUL – MEDICUL – SALVATORUL PAMANTEAN.

Astazi va recomand un film, o capodopera cinematografica, o pelicula, care ne ajuta sa intelegem ca parcursul familial, educational, social, moral, psihologic, statutar pana la momentul cand primeste halatul alb, ecusonul pe care se graveaza cuvantul DOCTOR / MEDIC precedat de numele OM-ului care a acceptat, care a inteles, care doreste sa se lupte cu boala, suferinta, incercarile, cumpenele, reactiile chimice, expresiile fetei, lacrimile de tristete, infrangere, bucurie, imbratisarile si strangerea palmei, fiind gata sa le primeasca din partea fiecarui semen, suferind, caruia ii intinde palma, bratul lui – de MEDIC, de SALVATOR, omul in ALB, la care ridicam ochii si pe care il privim, caruia ii incredintam totul.

 Gifted Hands: The Ben Carson Story, regizat de Thomas Carter.

Filmul prezintă povestea unui neurochirurg pe nume Ben Carter, personaj interpretat cu măiestrie de către actorul Cuba Gooding Jr., din a cărei distribuție fac parte: Kimnerly Elise (Sonya Carson, mama lui Beni) și Aunjanue Ellis (Candy, soția lui Ben).

Filmul ne prezinta povestea reala a unui băiat de culoare care a crescut fără tată și care la școală era codașul clasei. Asta până în ziua când mama lui îl trimite la bibliotecă să citească în fiecare zi cărți. Cu pași mărunți dar siguri iese din tiparul ‘codașului’ și începe să respecte cunoașterea. Ajunge să-și dorească să se facă medic, iar astăzi este cel mai cunoscut neurochirurg din lume – Dr. Ben Carson.

Povestea lui Ben, care fost crescut doar de mama sa, simțind lipsa tatălui, într-o casă modestă, dar iubitoare. Femeia care i-a dat viață este și sprijinul lui, cea care îl va ajuta să devină un om mai bun, în ciuda tuturor greutăților vieții. 

Anii trec cu rapiditate și Ben ajunge să studieze la Universitatea Yale, întâmpind probleme în a învăța cursurilor și temându-se astfel că poate pierde bursa de studiu care îl ajuta să-și îndeplinească visul de a salva vieți, ajungând astfel să fie cel mai renumit neurochirurg. 

Sprijinul lui este Candy, cea care ulterior i-a devenit și soție. Este cea care îl susține în toate bucuriile și neplăcerile vieții, mai ales atunci când este tratat cu superioritate în spitalul în care lucrează și în care are parte de o dramă care i-a marcat existența.

Ben este dovada vie că alături de persoana potrivită, susținere și iubire, poți deveni un exemplu de urmat. În ciuda experiențelor neplăcute de care are parte pe tot parcursul filmului, reușește cu măiestrie să exceleze și să devină un medic cu mâini și minte de aur. 

Filmul ni-l arată pe Ben cum efectuează o operație de hemisferectomie, când separă doi gemeni siamezi.

Ben speră și ulterior reușește să exceleze în domeniul medicinei, se dedică trup și suflet meseriei sale și nu uită pentru nicio secundă că la cârma vieții noastre este Dumnezeu, și nimic bun nu se poate face fără credință și rugăciune în El.

https://www.primevideo.com/-/ro/detail/Gifted-Hands/0S7WOD9AVRGBL7JML47IVXLI5A

Accesand link-ul web de mai jos puteti comanda online cartea Maini inzestrate – o capodopera literara, prezentand multe informatii despre viata Dr.-ului Ben Carson – USA

https://viatasisanatate.ro/produse/carti/dezvoltare-personala/produs/4-maini-inzestrate

https://en.wikipedia.org/wiki/Ben_Carson

Lectia de ISTORIE

„Increderea oarba intr-o autoritate este cel mai mare dusman al adevarului”

1901 Albert Eisntein

In fiecare clipa, minut, ora, zi, contribuim la scrierea istoriei noastre individuale cat si la istoria unui neam, a tarii, in care ne-am nascut, crescut, educat, dezvoltat dpdv familial, social, profesional.

Dupa ce am parcurs acesti pasi, aceste etape, ne framanta, ne dorim sa cunoastem trecutul, istoria, gandurile, motivatia, crezul, principiile, credinta, pe care stramosii, bunicii, inaintasii, le-au manifestat, sustinut, inteles, ghidandu-le vietile, pt. ca fiecare pas pe care l-au efectuat, sa nu se uite, sa nu ramana nescris, nepecetluit cu sange si truda in cartile istoriei.

Dupa implinirea celor 100 de ani – 2018, la care mai adaugam inca 7 ani, insumand 107 ani, pentru ca fiecare dintre noi sa poata accesa toate materialele, resursele digitale cat si resursele in format tiparit, redescoperim nu doar fapte de vitejie, nu doar vitezi, nu doar razboinici, nu doar eroi, nu doar oameni simpli, inscrisi in manuscrisele istoriei, intelegem ca viata fiecarui om pe pamant nu este un noroc, nu este o intamplare, nu este o sansa, nu este un castig, ci este despre ceea ce fiecare dintre noi infaptuim, sustinem, promovam si credem.

Un moment marcant in istoria Romanilor si al Romaniei, il regasim la Memorialul Durerii – Sighetul Marmatiei, un loc sfant, sacru, unic, miscator, emotionat. Este locul in care poti sa opresti timpul in loc, poti sa te intorci in trecut, poti sa deschizi manuscrise, carti, probe, marturiile scrise, vorbele intelepte, gandurile din inima si interiorul sufletesc, greu incercat, prigonit, aspru criticat de catre opozantii, rebelii care nu acceptau ceea ce OMul din fata lor le declara.

Memorialul de Sighet este locul numit suprematia binelui, credintei, verticalitatii, integritatii, lupta pentru implementarea binelui, dreptatii, apararii si schimbarilor in bine a conditiilor sociale, economice, medicale, religioase.

Este locul viselor,al familiei, al creatiei, al liberei exprimari, neconstranse de catre nimeni si nimic.

Este locul in care efectuam o reintoarcere la eroi, la martiri, la bunici, parinti, care au luptat, pentru ca noi – urmasii lor, generatilor anilor ce insumeaza 107 ani, sa fim liberi, sa alegem intre insusirea, promovarea, mentinerea, neuitarea istoriei, a natiunii, a tarii numita ROMANIA.

Putem alege opusul tuturor acestor lucru, precum uitarea, nepasarea, indiferenta, comoditatea, temerea de trecut, frica de adevar, adevaratele valori, fara de care un popor, o tara, un neam, se pot stinge.

ROMANIA – OM IN RAI, rescrierea literelor in alta ordine, tara care am primit o mostenire unica, pretioasa, fara de care noi – tanara generatie, suntem datori moral sa o intelegem, sa o credem, sa o prezentam, sa o retransmitem, fiecarui continuator al generatiilor urmatoare.

Memorialul de la Sighet – Maramures, locul sacru si sfant, cu sangele care se afla pe pereti, pe podea, plansetul, bocetul, strigatele, durerile, rugaciunile inaltate catre Dumnezeu – Creator – Divinitate, fereastra, calea, mijlocul si metoda de comunicare intre pamantean si DIVINITATE – DUMNEZEIRE.

Dupa efectuarea primilor pasi in interiorul acestui sfant locas, pasind peste prag, emotiile, marturiile scrise, inregistrarile audio din fiecare celula, te sensibilizeaza, te umanizeaza, amutind, fiind prea mic nu doar dpdv fizic, in fata acestor LUPTATORI, EROI, MARTIRI.

„Istoria este un cosmar din care incerc sa ma trezesc.” James Joyce.

Va recomand sa accesati urmatoarele adrese web – pagini web:

Decalogul Copiilor

„Copilăria înseamnă simplitate. Privește lumea cu ochi de copil, este foarte frumoasă”.Kailash Satyarthi

Inca sunt copil. Voi m-ati adus pe lume. Nu ma parasiti, caci nu am alti parinti, in afara de voi.

Nu-mi ucideti gandurile si sentimentele, considerandu-le nesemnificative sau nedemne de a fi luate in seama. Nu le lua in ras niciodata.

Sa nu-mi dati tot ce-mi doresc, pentru ca, de multe ori „generozitatea” voastra ascunde nepasare sau neputinta.

Nu ma mustrati fara temei. Cu cat ma certati mai mult si va enervati mai tare, cu atat mai putin valoreaza cuvantul vostru.

Puneti-va de-o parte timp si pentru mine. Cum va impartiti timpul asa va impartiti si inima. Viata mea va fi pe masura iubirii voastre ca parinti.

Nu-mi furati viata, amagindu-ma cu sperante desarte. Nu ma coplesiti cu asteptarile, visurile si obiceiurile voastre. Imi ajung greselile mele.

Sa nu ma minititi cu privire la realitate, fortandu-ma sa accept opiniile voastre. Eu pot crede ceea ce voi nu credeti si spera ceea ce voi nu mai sperati.

Nu poftiti la lucruri fara valoare, pentru ca pot fii influenta dorintele mele. NU UITA:”Eu vreau sa fiu ca tine”.

Cinstiti pe fiul si pe fiica voastra, caci, la randul lor si ei vor invata sa pretuiasca vietile lor cat si vietile semenilor.

Sa nu comiteti adulter, pentru ca eu voi suferi cel mai mult.

Un Om, un Vis, o Viata

„Viata nu este ceva ce poti controla,

Este ceva ce trebuie sa impartasesti”

Inca de la varsta adolescentei, urmata de celelalte etape ale varstei si implicit ale vietii, din momentul in care ne dorim sa ne desprindem de aripile protectoare, bratele ocrotitoare care stim ca sunt mereu pregatite sa ne acorde ajutorul – acel ajutor parintesc, dragastos si neconditionat din partea parintilor, bunicilor si familiei noastre, ne cautam un Om, un model de Viata, acea Viata care sa ne inspire, sa ne ofere curajul, taria, increderea, gandurile si energia pozitiva ca putem realiza cat mai multe lucruri pe acest Pamant.

Acest articol este redactat in urma vizionarii filmului, care prezinta viata, din copilarie si pana la varsta adulta, a celei mai indragite, recunoscute, apreciata si incontestabila voce – la nivel global – Whitney Elizabeth Houston 

Din momentul in care realizezi o cautare pe internet, iti sunt afisate o multitudine de pagini web, site-uri care iti prezinta toate informatiile despre Whitney Elizabeth Houston .

In anul 2022, s-a lansat prima pelicula dedicata in exclusitate artistei Whitney Elizabeth Houston, o pelicula in care vom vedea primii pasi realizati de catre ea, in domeniul muzicii, al Omului care o descopera – producatorul muzical Clive Davis, al familiei – mama si tata care o sustin, o motiveaza, o ghideaza, o insotesc la fiecare pas.

Parintii ei care o mustra, o povatuiesc, sa fie precauta cu prietenii pe care ii aduce in viata ei, sa nu uite niciodata de ceea ce a invatat la biserica – Cele 10 Porunci, despre ceea ce este bine cat si ceea ce este rau.

Parintii care ii spun ca banii nu sunt cheia succesului, ca viata de artist are multe victorii insa si multe infrangeri.

Pelicula „I Wanna Dance With Somebody” reprezinta o comemorare energica, luminoasa, dar si dureroasa a vietii si carierei celei mai puternice voci din muzica pop & R&B – Whitney Elizabeth Houston 

Whitney Elizabeth Houston  declara: „Visul meu? Sa cant ceea ce vreau sa cant, sa fiu cine vreau sa fiu si sa ajung la o audienta cat mai mare.”

Va invit sa accesati cele doua adrese web, pt. ascultarea pieselor muzicale interpretate de catre Whitney Elizabeth Houston

Va invit sa vizionati la cinema pelicula – https://www.cinemacity.ro/films/i-wanna-dance-with-somebody/5399s2r#/buy-tickets-by-film?for-movie=5399s2r&view-mode=list.

Va garantez ca nu veti regreta timpul si resursele financiare alocate pentru vizionarea aceastei pelicule!!!!!

LA MULTI ANI, ROMANIA!!!

Astazi aniversam 104 ani de cand suntem o tara, un popor, un neam unit, o istorie pe care o avem, o mostenire morala, civica, sociala, pe care fiecare dintre noi, in calitate de cetateni, care ne-am nascut, primind in dar un cadou unic si cu o valoare incomensurabila.

Desigur ca ne simtim bucurosi, speciali, apreciati si nerabdatori sa descoperim ceea ce contine respectivul cadou, insa acest cadou se afla in mintea, inima si gandurile noastre din momentul in care ne-am nascut si pana in momentul in care pasim catre cele vesnice.

In fiecare secunda, minut, ora, zi si noapte, sa nu uitam ca respectivul cadou l-am primit in dar, nu se poate fura, nu se poate insusii de catre o alta persoana, acesta fiind cadoul unic si incomensurabil – CETATEAN AL ROMANIEI.

Sa nu uitam, sa nu ne fie teama, rusine, sa purtam si sa ne laudam cu acest cadou declarand cu toata forta, vigoarea, bucuria ca suntem ROMANI.

Fiecare dintre noi, am primit din partea Divinitatii, unica sansa de a ne naste in ROMANIA, o tara unica pe mapamond.

Va invit sa accesati si sa ascultati piesa muzicala – România, te iubesc, interpretata de catre Ștefan Stan si Marele Maestru – Dumitru Fărcaș.

LA MULTI ANI, ROMANIA!!!

O viata, un vis

„Succesul nu e final, esecul nu e final,

Curajul de a continua conteaza” Sir Winston Leonard Spencer Churchill

Din momentul in care ne nastem pe acest taram numit Terra, din momentul in care deschidem ochii si vedem in primele secunde lumina care ne inconjoara, persoanele care ne privesc, care ne ofera tot ceea ce este mai frumos, acel frumos numit viata, pe care adesea il asociem cuvantului vis.

In multe ocazii, pe parcursul vietii, cu trecerea timpului suntem intrebati, de catre bunici, parinti, prieteni, colegii de serviciu, „care este cel mai maret vis, care este cea mai mare dorinta, ideal pe care vrei sa il realizezi in aceasta viata?”

Este intrebarea la care nu trebuie sa ne grabim sa acordam un raspuns la secunda sau la minut, insa in gandurile si in mintea noastra, ne simtim urmariti de raspunsul pe care dorim sa il infaptuim si sa il demonstram in anii de viata pe care i-am primit din momentul nasterii si pana in momentul in care pasim si ne indreptam catre cele ceresti, lumea celor drepti.

Din momentul in care incepem sa pasim singuri pe acest teritoriu numit Terra, din momentul in care ne facem curaj, ne motivam, spunandu-ne ca suntem intru totul pregatiti sa intram in aceasta viata, in care nu cunoastem toate pericolele, momentele de bucurie, tristete, desnadejdi, incercari, atunci cand simtim ca totul s-a incheiat, cand nu mai primim ajutor, cand toti cei care au fost langa noi cand ne-am nascut, au plecat pe drumurile vietii, cand simtim si vedem ca visele, sperantele se prabusesc, avem ultimele mijloace la care putem apel SPERANTA, INCREDEREA, MOTIVATIA, CREDINTA.

Acea speranta, incredere, motivatie, credinta ca vom putea trece peste tot si toate, ca vom putea realiza ceea ce poate nu am reusit sa realizam atunci, in acel an, in acea perioada de timp si la acea varsta, la care ne-am programat si dorit sa realizam cat mai multe lucruri, care ne vor ajuta si ne vor propulsa in urmatorii pasi si etape oferite de catre viata pentru fiecare dintre noi.

In incheierea acestui articol, va anexez si versurile melodiei Viața din vis interpretata de care Adrian Enache

Am ales un drum al meu

Oricât a fost de greu.

Am putut să merg și eu

De mână cu Dumnezeu.

Îmi amintesc, cândva

Cum vedeam lumea

Și am visat că pot

Să mut munții din loc.

Refren:

Și astăzi eu iubesc

Raiul ce-l trăiesc.

Când împart bucurii

În fiecare zi

Îmi cântă inima.

Și cânt și eu cu ea

Cu tot ce azi iubesc

Să dau și să primesc.

Am avut atunci un țel

Și-am renunțat la el.

Apoi. când nici nu mai speram

Norocul mi-a bătut la geam,

Dar astăzi eu în viața mea

Mă bucur c-am lăsat ceva.

Simt că sunt foarte fericit

Și pot să zic c-am reușit.

Vad o Romanie…

Din anul 1989 si pana in prezent Romania a trecut prin mai multe etape, perioade de schimbare, modernizare, transformare dpdv social, politic, economic, cultural, religios, administrativ, insa dupa aceste etape si perioade prin care a trecut ca tara cat si cetatenii care locuiesc aici in Romania au ramas cateva sechele care se pot vedea si resimtii de catre fiecare cetatean, locuitor in aceasta tara numita Romania.

Daca am realiza o radiografie, un portret, o pictura, o fresca, am putea remarca si citii cele mai reale, sincere simtaminte care sunt traite si insusite de catre fiecare dintre noi – noi cetatenii care aici ne-am nascut, am crescut, ne-am dezvoltat dpdv social, educational, profesional, insa vedem si plangem in interiorul nostru dorindu-ne sa avem oportunitatea macar pentru 12 sau 24 ore sa schimbam acel ceva, acea stare, acel lucru, care stim ca ne doare cel mai tare, sa putem striga, sa putem spune ca noi cei de aici din aceasta tara frumoasa, unica, binecuvantata de catre D-zeu. prin natura, resursele, istoria si luptatorii care s-au jertfit pentru ea – Romania, merita ceva mai bun si mai bine pentru noi cei din prezent, pentru bunicii, parintii, copii si nepotii care ne preiau locul pe acest pamant Romanesc numit Romania.

In fiecare secunda, ora, zi vad o Romanie – neimplinita, neintregita, neloiala, nesigura, necredincioasa, neputincioasa, nefericita, nestatornica, nechibzuita, divizata, care se zbate cu ultimele puteri, suflare de viata sa se poata mentine in viata cu tot ceea ce mai are, cu tot ceea ce a mai ramas autentic Romanesc, traditional, moral, crestinesc, educativ, stramosesc, pentru ca noi cei de aici sa asiguram continuitatea si transmiterea acestor valori si principii fundamentale tarii noastre Romanesti viitoarelor generatii.

In incheierea acestui articol atasez doua poezii scrise de catre maestrii romani – Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor.

Marea umilinţă 

            Corneliu Vadim Tudor

Ferice, dar, de voi, prieteni morţi

Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara

Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi

Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem

Nişte nemernici iar ne-au stins lumina

Pe cine să înjur sau să blestem

Cînd noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mîine, s-or opri

Pe urmă vom bea apă ruginie

Trăim calvarul ăsta zi de zi

Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund

Eşti prizonierul neamurilor proaste

La Primărie? Eşti prea rupt în fund!

La Minister? Te bate la trei coaste!

Nici o instanţă nu te bagă-n seamă

Nici nu exişti, tu, cetăţean de rînd

Ţesutul societăţii se destramă

Iar statul e doar un vampir flămînd.

Tu nu mai ştii ce-i aia „trai decent”

În beznă stai, te speli cu apă rece

Mai cald e-afară ca-n apartament

Exterminaţi sîntem, din zece-n zece.

Îmi beau cafeaua trist şi gînditor

Nu mai fumez, dar viciul tot mă muşcă

Regret profund că sînt doar scriitor

Aş da stiloul astăzi pe o puşcă.

Aprind o lumînare şi mă văd

În casa scundă, a copilăriei

Cînd vijelia-n pomi făcea prăpăd

Dar îngeri zdraveni ţineau piept urgiei.

Însă atunci era după război

Rănită era ţara, şi datoare –

Acum, ea este pradă la strigoi

Şi sclava unei Mafii-ngrozitoare.

Am dat lumina, gazele şi apa

Pe mîna unor mercenari străini

Zic că-s prieteni, dar ne sapă groapa

Scot bani din piatră seacă şi din spini.

Nu ne putem gospodări în viaţă?

Ajuns-am un popor de retardaţi?

Atunci e clar: scuipaţi-ne în faţă!

Ne place să fim viermi? Să fim călcaţi!

Umilitoare e această stare

Să nu mai ai nimic în ţara ta

Să vezi cum ultima redută moare

Şi să te rogi de moarte să te ia.

Eu vă invidiez, amici plecaţi

În altă lume, unde e lumină

Acolo sînteţi, toţi, surori şi fraţi

Şi beţi nectar, nu apă cu rugină.

V-a luat la vreme Dumnezeu la cer

Eu văd în asta, poate, o răsplată

El v-a ferit de acest timp mizer

Cînd ţara noastră e crucificată.

Cînd lumea plînge-n pumni şi n-are bani

Nici de mîncare, sau medicamente

În timp ce politrucii talibani

Fac şi desfac Guverne, Parlamente.

E un dezastru grav şi general

Mai jos de-atîta chiar că nu se poate

Mai bine-n groapă decît la canal

Şi cred că doar războiul mondial

Ne poate vindeca de laşitate!

Somn ușor, scuze plăcute – Adrian Paunescu

,,Somn ușor, scuze plăcute,

Șanse și cauze, toate pierdute,

Ce-am câștigat cu sânge și fală,

Azi, pierdem cedând cu cerneală.

Noapte bună, țară frumoasă,

Până vom pierde și casă, și masă,

Culcați-vă toți în ură și bârfe,

Modele ne-alegem tâlhari și târfe.

Hai să dormim până poimâine,

În vis vom avea autostrăzi și pâine,

Lideri cinstiți, croiți către bine,

Care cu omul și țara vor ține.

Nani-nani, hai la culcare,

În vis vor renaște Ștefan cel Mare,

Mihai Viteazul, Țepeș și Cuza,

Să ne asculte pretextul și scuza

C-am devenit, perseverent,

Slugi ignorate, remorci second-hand,

Dăm la străini producția certă,

Creier și aur, păduri la ofertă.

Capul plecat singur se taie,

Că Miorița nu-i despre o oaie,

Ci despre invidii și apatie,

Prostie, trădare de Românie.

Doar amânări și delăsare,

Plătim impostorii cu lozul cel mare,

Apoi, umili, le cerem iertare

Și le cedăm și munte și mare.

Sat fără câini, pe tron stau hoții,

Oamenii simpli la circ sunt cu toții,

Miștouri, palavre, cu noi ce-o să fie,

Când ne luăm singuri în bășcălie?

Nemții și rușii, americanii

Țintesc locu-ntâi, puterea și banii,

Noi vrem papagali, nu vulturi și ulii,

Sport național: furatul căciulii.

Popor adormit, în vorbe ți-e fapta,

Mergi către stânga trăgând pe dreapta,

Neamul se scoală doar să-i aleagă

Pe cei ce-l înșală, îl neagă și-l bagă

În comă profundă, în boală lungă,

Veșnic în vârf să nu ajungă,

Sisiful valah e-un Meșter Manole

Ce merge în gol cu telegondole.

Amorțiți în vrajbă, în vin și venin,

La televizoare s-avem somnul lin,

Să plângem tardiv în spirit de turmă

Că n-am avut mintea cea de pe urmă.

Somn ușor, relaxare plăcută,

Să numărăm pân-la un miliard și-o sută

Apoi, să ne-ntoarcem pe partea cealaltă,

Când o s-ajungem în ultima haltă.

Somn ușor, apatie ușoară,

Ne vom trezi și fără țară,

Când oaspeții noștri or să ne spună:

Marș afară și noapte bună!

Marș afară și moarte bună!

Multumiri speciale – David Dumitrescu pentru poezia recitata, strigand cu putere si transmitandu-ne durerea pe care o simtim fiecare dintre noi in fiecare zi traita in acesta tara numita Romania – tara numita si Gradina Maicii Domnului – Gradina Eden.

Pentru cei care conduc tara , un mesaj din partea poporului!

https://www.facebook.com/100000565550672/posts/6122174507811340/?sfnsn=mo

1 Iunie – La multi ani copii!

Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune. – Francesco Orestano

1 Iunie – ziua in care fiecare copil de pe acest pamant doreste sa ne transmita prin simtamintele, actiunile, gandurile si entuziasmul lui ca pe acest pamant putem sa ne insusim si sa manifestam sinceritate, corectitudine, loialitate, dragoste neconditionata, atentia si ajutorul acordat celor care au nevoie, fara a solicita si fara primirea unei recompense.

Copii sunt fiintele cele mai pure, sincere, iubitoare, cu inimile si caractele nepatate care infrumuseteaza fiecare minut din viata parintilor fara de care nu s-ar fii nascut pe acest pamant.

1 Iunie este ziua in care parintii, adultii, seniorii efectuam o intoarcere in timp dorindu-ne sa retraim fiecare moment al copilariei, fiecare bucurie, trasnaie pentru care eram iertati, invatati si mustrati cu blandete de catre bunici si parinti.

Pentru ca fiecare dintre noi ne dorim sa crestem, sa ne dezvoltam si sa ne facem remarcati in aceasta lume, va dedic o poezie care ne poate reprezenta in viata de zi cu zi.

Licurici, gâze mici
cu văpaie sub tunici,
de la cine-aveţi lumină,
fără bec, fără uzină ?
De la cine-aveţi neon,
fără tub, fără buton ?

Licurici, gâze mici,
pui de stele prin urzici ;
Dumnezeu v-a dat din zare
candele cu aripioare ;
Dumnezeu v-a dat din Cer
lampioane de străjer,
licurici, licurici !

Licurici, gâze mici ! …
Fă-ne Doamne licurici.
Ca şi noi să fim lanterne
pe cărările eterne,
ca şi noi să fim lumini
pe cărările cu spini,
licurici, licurici !

Autor: Costache Ioanid  |  Album: Porumbite Albe 

La multi ani tie copil scump si drag!!! 🍰🎂🍾🥳🍹

La multi ani, MAMĂ!!!

In fiecare an in luna martie ne oprim pentru cateva secunde, minute si ne amintim ca este luna calendaristica in care ne focusam atentia, gandurile, emotiile, multumirile, aprecierile si recunostinta fata de unica persoana din viata noastra, cea fara de care nu ne-am fii nascut, nu am fii crescut, nu am fii reusit sa ne dezvoltam dpdv emotional, social, educativ si profesional.

Este persoana care ne este alaturi inca de la primele secunde de cand deschidem prima oara ochii, este persoana care ne tine pentru prima oara in brate, care ne acorda prima imbratisare, protectie, atentie, primul sarut, primul cantec, primele cuvinte de bun venit pe acest pamant, aceasta persoana se numeste MAMĂ.

Mama este cuvantul cel mai bine invatat, cunoscut si insusit de catre fiecare dintre noi, suntem bucurosi, fericiti, impliniti atunci cand stim ca in fiecare clipa, moment, zi si noapte ea – mama se gandeste la fiecare copil pe care l-a nascut, pe care l-a crescut si care este plecat departe de casa.

Mama este persoana care intotdeauna ne poarta in gandurile, inima, sufletul si memoria ei, este cea care intotdeauna ne asteapta mereu cu bratele intinse, este cea care ne ofera dragoste, bunatate, iertare, intelegere, ajutor si implicare, toate acestea fiind neconditionate si inepuizabile.

Mama este fiinta unica care daruieste cu mare bucurie energia, atentia, ajutorul si intelegerea de care avem nevoie, ne este intotdeaunan alaturi in fiecare secunda a vietii noastre chiar si atunci cand avem o familie intemeiata si ea – mama se poate bucura de urmatoarea generatie a familiei in cadrul careia ne-am nascut.

Luna martie nu este unica luna in care trebuie sa ii multumim si sa ii fim recunoscatori mamei pentru tot ceea ce am enumerat ci trebuie sa valorificam, sa avem cat mai multe ocazii si momente prin intermediul carora sa putem simtii, manifesta si aprecia tot ceea ce ne este oferit de catre unica fiinta si parinte de pe acest pamant – Mama.

Desigur ca sunt multe ganduri, simtaminte, aspecte, articole care se pot scrie despre Mamă insa permiteti-mi sa va recomand o piesa muzicala care transmite o multitudine de simtaminte si emotii pe care nu le pot cuprinde in acest articol.

Versurile respectivei melodii interpretata de catre Elena Gheorghe

Refren

Mama inca nu ti-am spus,
Ca nimic nu-i mai presus,
Decat insemni tu pentru mine,
Ma cuprinde teama!
Teama c-ai sa pleci, pe meleaguri gri si reci
De langa mine

Strofa I – F.Charm:

Cei mai sinceri ochi si-o fata prea blanda
Palmele ridate, batute de-atata munca
Nu ti-am spus-o mama, dar in inima ta stii
Esti cel mai bun exemplu cand voi avea copii
Prea multi oameni au batut la usa sufletului meu
Dar numai mama a ramas atunci cand mi-a fost mai greu
Am vazut barbati, femei, ce se mananca-ntre ei
Vocea ta imi repeta: mama tu nu fi ca ei!

Pre-refren I – F.Charm:

Nu-i deloc usor,
Mi-e frica de gandul c-odata tu nu vei mai fi!
Anii trec in zbor,
O viata n-ajunge-i prea scurta sa-ti pot multumi!

Pre-refren II – F.Charm & Elena:

Si se-ntreaba ce-o mai fi cu mine,
N-am sunat-o de cateva zile,
Nu-ti fa griji inca sunt bine,
Am sa ma intorc acasa si-o sa fii mandra de mine mama!

Refren

Bridge – Elena:

Mama!
Esti un magic tablou,
Un cuvant cu ecou,
Cel mai mare cadou,
Te port in sufletul meu!

Strofa II – F.Charm:

Trec si saptamani cand uit sa sun,
Grijile pe primul loc le pun
Dar ai o inima atat de mare
Si ma-ntelegi fara suparare
Dar cand bat la usa casei tale,
Imi deschizi , pe fata ta e soare,
Imi pui tot ce ai mai bun pe masa,
Copilul tau e din nou acasa.

Pre-refren I

Piesa muzicala se poate asculta prin accesarea link-ului –

https://www.youtube.com/watch?v=CJMIDvfkqqU

La multi ani, MAMĂ!!!

Acasa in familie

Fiecare dintre noi sosim la linia de finish dar si la linia de start pentru un nou an calendaristic, un nou an din viata noastra, un nou inceput cu noi perspective.

Desigur ca ne oprim, ne gandim, ne analizam pe noi insine si ne dorim sa memoram tot ceea ce am oferit celor de langa noi, celor din viata noastra, tot ceea ce am descoperit, tot ceea ce am infaptuit, tot ceea ce ne-a oferit bucurii, momente si clipe unice alaturi de familie, prieteni, rude, colegii de serviciu dar si de la alte persoane pe care le-am cunoscut o singura data in viata sau in mod accidental le-am revazut dupa o lunga perioada de timp sau ani.

Incheierea unui an calendarisc si implicit a unui an din viata noastra biologica ne ofera ocazia sa ne oprim din raliul vietii si sa ne gandim ca tot ceea ce ne-a ramas si tot ceea ce am primit in dar inca de cand ne-am nascut este o familie si o locatie – o adresa postala la care am locuit cu familia, cu bunicii, cu fratii, cu surorile, cu prietenii – aceasta adresa postala o denumim si o pastram in mintea, in inima si gandurile noastra cu numele de ACASA.

DEX-ul ne ofera o definire a celor doua cuvinte care sunt mentionate in titlul acestui articol – acasa si familie.

ACÁSĂ adv. În sau spre casa în care locuiești; fig. la locul natal, în sau către patrie. ◊ Cei de-acasă = rudele apropiate, familia; p. ext. conaționalii.

FAMÍLIE, familii, s. f. 1. Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). Totalitate a persoanelor unite prin legături de sânge sau prin alianță. 2 Soțul, soția și copiii lor. 3 (Pop; prc) Soția și copiii cuiva.

Din momentul in care ne nastem si pana in momentul in care parasim acest pamant, auzim, suntem invatati si ne insusim cele doua cuvinte care ne ofera dpdv medical, social, psihologic si motivational ca primim in dar o familie si o casa – cuvant pe care il schimbam cu acasa.

Ne simtim in siguranta atunci cand stim ca ajungem undeva, ca suntem asteptati de cineva, ca ne putem odihnii undeva, ca suntem primiti cu entuziasm, caldura sufleteasca, sinceritate, cu bratele deschise si dorinice sa ne ofere o imbratisare parinteasca, familiala, frateasca. Acea imbratisare care aprinde in noi simtamintele de liniste sufleteasca, siguranta, bucurie si nu in ultimul rand bucuria revederii cu familia.

Atunci cand suntem intrebati de catre cineva incotro ne indreptam in vacantele si deplasarile noastre sa nu uitam, sa nu ezitam sa spunem cu cea mai mare bucurie, strigat rasunator si convingere ca mergem acasa la familia noastra.

Sa avem incredintarea si certitudinea ca darul primit inca de la nastere – familia si casa – acasa nu le vom pierde niciodata!!!!!!!!

In incheierea acestui articol va invit sa accesati si sa ascultati piesa muzicala Acasa – Paula Seling – https://www.youtube.com/watch?v=P-n7mb8DOG4