Note

Incheiem inca un an din viata noastra, indiferent de varsta pe care o avem, ne vine in minte gandul ca vom incepe un nou an calendaristic.

Fiecare dintre noi ne dorim sa realizam cat mai multe planuri, vise si proiecte in anul in care urmeaza sa pasim, insa uitam doua lucruri esentiale.

In anul 2019 s-au implinit 101 ani de cand tara noastra numita Romania, este atestata documentar ca fiind o tara ce se poate mandrii ca intregeste continentul european.

La finalul acestui an numit 2019, s-au implinit 30 de ani de la revolutie, 30 ani de cand fiecare locuitor al acestei tari si-a dorit sa se realizeze cat mai multe schimbari in bine pentru propria fiinta, pentru familia lui, pentru copiii care urmau sa contureze o noua generatie, o generatie care sa se bucure si sa beneficieze de tot ceea ce ei nu au avut sansa sa primeasca in anii de tranzitie.

Acei ei sunt strabunicii, bunicii si parintii nostrii, care fara nici o ezitare si-au oferit viata sau au indurat toate incercarile vremurilor, pentru ca noi, actuala generatie sa nu fim privati de la libertate sociala, educationala si profesionala, oferindu-ne posibilitati multiple pentru a putea primii si purta cu mandrie statutul de cetatean al Romaniei.

Desigur ca s-au scris si s-au consemnat destule materiale audio, video cat si in format text, la care sa avem acces cu usurinta in zilele actuale, fara a fi conditionati sau constransi in vre-un fel, uneori poate ca este bine sa apelam, sa re-accesam respectivele informatii ce au constituit istoria tarii noastre numita Romania, pentru a nu uita de cadoul primit de la inaintasii nostrii.

Anul in care urmeaza sa trecem, este anul in care putem incepe acele schimbari mult dorite, asteptate si planificate de catre fiecare locuitor al acestei tari.

Este anul in care putem incepe sa contribuim de la locuitorul cu varsta cea mica si pana la ultimul veteran din aceasta tara numita Romania, prin manifestarea respectului, recunostintei, bucuriei si gandurilor bune, ca doar impreuna, uniti, curajosi, statornici si motivati, vom putea realiza acele schimbari in bine, acele lucruri despre care povestim prietenilor, familiilor si colegilor de serviciu ca le-am vazut in alte tari, acele tari care sunt pe intregul glob pamantesc.

Nu mai putem ramane indiferenti, demotivati, spectatori care isi doresc sa beneficieze de acel ceva, acele lucruri, imprejurari pe care le-au vazut, de care au beneficiat si care i-au incantat atunci cand au plecat intr-o vacanta de vara sau intr-o deplasare planificata de la locul de munca, iar la revenirea in tara natala, acea tara care le-a oferit dreptul de cetatean, o ponegresc, o critica si isi manifeste regretul ca s-au nascut aici, in aceasta tara unica numita Romania.

Anul 2020 este anul in care fiecare dintre noi isi doreste sa se bucure de tot ceea ce inseamna dezvoltare in domenii precum: IT, telecomunicatii, industrie, infrastructura, noi produse revolutionare menite sa usureze munca, indiferent de domeniu, dorindu-si ca respectivele produse revolutionare sa ofere cat mai mult timp liber si cat mai multe ocazii petrecute alaturi de familie si prieteni. Uitam insa ca nu vom putea beneficia de toate aceste lucruri daca nu vom dorii sa ne implicam personal, cu toata inima, cu toata bunavointa, cu toata constiinciozitatea, sinceritatea si daruirea pentru a ne aduce aportul, de a incepe sa ne implicam in micile situatii si probleme sau aspecte administrative ce apar in blocul, in scara, in cartierul in care locuim si convietuim zilnic.

Din fericire suntem diferiti si aceasta ne face sa fim fericiti, era motto-ul unei reclame de produse, promovata in Romania de catre unul dintre producatorii din domeniul amenajarilor si decoratiunilor interioare.

Poate ca acestui motto, daca i-am acorda mai multa atentie am putea sa il intelegem mai bine si am putea sa il transpunem in practica, reprezentand un punct de orientare – un punct cardinal, de la care sa putem incepe sa schimbam acele lucruri, situatii si aspecte care nu sunt placute si agreate de catre propria fiinta si pe care nu le dorim nici copiilor nostri sau vecinilor cu care convietuim zilnic, asteptand ca acele lucruri mult dorite si asteptate sa fie demarate si realizate de catre altcineva, insa cine sa sa fie acel altcineva?

Impreuna suntem mai buni!

Impreuna suntem mai puternici!

La multi ani, romane!

La multi ani, Romania!

Anul 2019, este un an important pentru fiecare cetatean al acestei tari, dar si pentru fiecare locuitor al tarii noastre.

Toamna anului 2019, este o perioada incarcata d.p.d.v. economic, strategic, politic, prezidential.

Avem de ales un om, o persoana, un lider, un conducator caruia sa ii acordam un mandat de 5 ani, o legitimitate de reprezentare a tarii noastre, a tuturor locuitorilor de pe suprafata tarii noastre, in Europa, cat si in toate celelalte tari si continente de pe acest glob.

Este anul in care trebuie sa avem intelepciunea, ratiunea, puterea de a gandii si de a distinge, puterea de a efectua o analiza in profunzime, a acelei persoane, careia vrem sa ii incredintam valorile, principiile, dorintele, asteptarile, gandurile si permisiunea de a fii un reprezentant, un delegat si imputernicit al fiecaruia dintre noi, in relatiile cu toate celelalte state si lideri din Europa si din lume.

Anul 2019, este anul in care trebuie sa stim daca ne dorim cu adevarat sa construim, sa transformam, sa contribuim cu mic si mare, sa seceram tot ceea ce a fost semanat pe parcursul celor 25 de ani. Este anul in care trebuie sa punem piciorul in prag, sa strigam si sa aratam ca ne pasa, sa ne sustinem unul pe celelalt si impreuna sa spunem ca dorim ca si tara noastra, care se numeste Romania, merita, poate si are toate resursele logistice, oamenii, proiectele, viziunea si planurile care cu adevarat se pot realiza, aici la noi acasa.

Anul 2019, este anul in care nu trebuie sa mai stam pe margine, nu trebuie sa asteptam sa primim invitatii sa iesim din casa, sa avem curajul, sa nu mai fim nepasatori, nechibzuiti si aroganti cu destinul acestei tari, cu tot ceea vom lasa urmasilor nostri.

Nu putem sa mai gandim ca dupa ce terminam un liceu, o facultate, un master, ne vom inregistra curriculum vitae, pentru a fii chemati si acceptati cu o oferta de job, inafara tarii, gandind ca oricum nu mai avem nimic de pierdut daca plecam din aceasta tara numita Romania.

Nu trebuie sa mai gandim, nu trebuie sa mai permitem in mintea si in inima noastra ideea ca daca pana acum nu s-a realizat ceva, cu siguranta ca nu se va mai realiza nimic de acum incolo. Acestui gand, acestei intentii si preconceptii, trebuie sa ii dam un delete, un reset memoriei si gandirii noastre. Trebuie sa ne dorim, sa vrem sa iesim, sa spunem si sa ne promovam ideea, proiectul, viziunea noastra, trebuie sa stim sa fim uniti, sa gandim, sa analizam impreuna cu familia, cu prietenii, cu colegii de serviciu, pentru ca doar impreuna, mai multe voci, mai mult entuziasm, mai mult curaj si indarjire, vom putea distinge si alege ce vrem, ceea ce ne dorim, pe cine vom decide sa ne reprezinte, acel cineva care ne va putea asculta si acel cineva ca ne va pune in aplicare proiectele.

Trebuie sa avem curajul sa iesim din casa, sa deschidem larg ochii si urechile, sa ascultam, sa analizam, sa meditam si sa distingem intre adevar si minciuna, intre proiecte realizabile si iluzii desarte, intre ceea ce poate realiza o femeie lider si un barbat lider, cantarind, analizand si luand in calcul experienta profesionala, experienta politica, credibilitatea, perceptia, acceptarea sau respingerea din partea noastra ca locuitori ai Romaniei, al liderului pe care n-i l-am ales, dar si felul in care este acceptat si primit, viitorul lider, viitorul conducator, pe care n-i l-am ales, atunci cand va ajunge in celelalte state si inaintea celorlalti lideri din Europa si din lume.

Nu mai putem gandii, nu mai putem sa ne limitam la ideea ca trebuie sa alegem pe cineva, un oarecare om, doar ca sa fie ales, considerand aceasta alegere ca pe o povara, care din pacate se poate concretiza intr-o povara, nu doar pentru o zi, nu doar pentru un an, ci pentru cinci ani.

Sunt cinci ani, in care d.p.d.v. personal, social, profesional, statutar, putem trece printr-o multitudine de schimbari, de evenimente, nu doar in calitate de beneficiar a ceea ce am ales,pentru tara pe o perioada de cinci ani cat si pentru deciziile pe care trebuie sa l-e luam pentru viata noastra, pentru felul in care vom fii afectati, fiind beneficiarii directi a ceea ce am gandit, a ceea ce am ales si a ceea ce am decis, atunci cand am mers la vot, aplicand „votat” pentru destinul urmatorilor 5 ani.

Impreuna suntem mai puternici!

Gandim la fel, simtim si traim ceea ce alegem!

Te-ai decis ce vei alege pentru tine, pentru copilul tau, pentru parintii tai, pentru bunicii tai?

Unde nu-i cap, vai de picioare!

„Viata apartine celor vii, iar cel care traieste trebuie sa fie pregatit pentru schimbari”

Johann Wolfgang von Goethe

Meditind asupra vieţii,asupra evenimentelor frumoase ce au avut loc in viaţă,mi-am dat seama că nimic in lumea aceeasta nu este mai frumos ca viaţa.

Viata = un dar din partea lui Dumnezeu, pentru care nimeni din lumea aceasta nu trebuie să plăteasca pentru ea.Daca nu ar fi existat viata pe pămînt toate lucrurile pe care le putem vedea cu ochii liberi, nu ar fi fost, deoarece viata e insasi omul,este sufletul din el ce-i da sperantă şi aripi.
Asa spera si Eminescu, cerea o singura iubire, la fel şi omul ar fi fost in stare să dea orice ar avea mai scump pentru a-şi păstra viaţa…
Tot ce avem,tot ce am agonisit pina acum.Atite lucruri … care nu au o mare valoare.Viata este de fapt ceea ce ar trebui omul să pretuiasca cel mai mult si să se bucure de fiecare clipă traită pe acest pămînt.
Să traim frumos viaţa, asa incat cei de linga noi să poata vedea lumina.Să lăsam in urma amintiri frumoase, să lăsam exemple bune.

Destinul ne-a fost scris: ca sa te naşti, sa creşti,să respiri.
Viaţa este fumoasă dar este şi complicată.

Viata este un dar,asa ca pretuit-o atata timp cat inca traiti, cat inca o aveti.
Viata ne-a fost data sa o traim cum este ,cu lucruri bune si rele ,cu bucurii si cu necazuri ,cu esecuri si cu victorii .Nu exista lucruri peste care sa nu poti trece ,trebuie doar sa vrei si sa constientizezi ca esti capabil sa faci acest lucru .
”Ca viata ta sa fie mai buna, incepe prin a fii tu insuti mai bun astazi decit ieri:impaca-te cu tine insuti si cu deciziile tale,gaseste balanta corecta care sa-ti masoare asteptarile si neimplinirile,plusurile si minusurile – toate acestea vor face din tine un om mai frumos, mai puternic,mai increzator.”
Viața este cel mai frumos dar. Încă de mici trebuie să învățăm cum să ne bucurăm și cum să prețuim ceea ce am primit de la naștere. Cel mai important e să știm să trăim în deplină armonie cu noi înșine, să iubim, să respectăm, să ducem o existență liniștită și ferită de tristețe. Toleranța și acceptarea celor din jur sunt condiții esențiale pentru a reuși să trăiești îndelungat și frumos. Să-ți păstrezi viața înseamnă să-ți dorești să trăiești cu bucurie,seninătate, cu zâmbetul pe buze și încântare.

Viața este o comoară, învață să trăiești cum se cuvine!

„Banii inca nu au facut nici un om fericit si nici nu-l vor face. Nu este nimic in natura lor, care sa produca fericirea. Omul cu cat are mai mult, cu atat vrea mai multe. In loc sa umple un vid, creeaza unul”
Benjamin Franklin

O zi de vara caniculara, undeva in centrul capitalei, pe asfalt observ o bancnota de 10 lei.

Trec pe langa bancnota, ma uit in stanga, in dreapta, nimeni nu o revendica.

La cativa pasi de mine, se afla un magazin mixt, in fata caruia sta neclintita o lada frigorifica, plina cu o varietate de dulciuri specifice verii.

La un momendat, un grup de copii insotiti de parintii lor, ajung in fata magazinului, acestia incepand a-si face calcule matematice pentru a-si cumpara ceva dulce, fresh, care sa l-e mai tempereze din canicula sufocanta, care ii insotise intreaga zi.

Ma uit cu mare atentie, incerc sa observ daca una dintre persoanele acestui grup, va observa bancnota de 10 lei, ce era inca lasata pe asfalt, nerevendicata de catre nici unul dintre trecatori.

Dupa cateva minute, grupul de copii si parinti, se hotaresc ce sa isi comande, chemand vanzatorul in afara magazinului, pentru a l-e deschide mega lada frigorifica, oferind fiecaruia pentru cateva minute o briza de aer rece dar si mult doritele si apetisantele dulciuri, viu colorate si apetisante, in verile caniculare.

Vanzatorul iese grabit din magazin, oferind fiecaruia tot ceea isi dorea, inchide strasnic usile lazii frigorifice, vrand sa pastreze cat mai bine apetisantele dulciuri de vara, dupa care primeste banii, pana la ultimul leu, din partea fiecarui cuparator.

Bucurosi de produsele cumparate, copii si parintii deschid ambalajele, vrand sa inceapa cat mai repede degustarea si oferirea unei clipe si a unei senzatii de racorire benefica gatului in perioada zilelor caniculare.

Unul dintre parinti, solicita intr-o singura invitatie, strangerea copiilor cat si a celorlalti parinti, in vederea mobilizarii de continuare a drumetiei lor, pe bulevardele centrale ale capitalei.

Privesc in continuare la bancnota de 10 lei, raman uimit sa vad ca era nemiscata, nici macar de o slaba adiere de vant, fiind parca intepenita pe asfalt.

Ma uit, ma gandesc si in minte imi vine gandul si intentia de a ma duce, de a ridica bancnota si de a o pitii imediat in buzunar.

Imi vine in minte gandul, ca este mai intelept sa nu imi insusesc ceva ce nu imi apartine, acel ceva care poate ajuta pe altcineva, un alt trecator care are nevoie de o sticla de apa sau de o inghetata.

Ma uit in zare si vad ca urmeaza sa soseasca in statie, autobuzul care ma va ajuta sa ajung la destinatia finala, pregatindu-ma sa urc in el, atunci cand va stationa pentru cateva secunde langa picioarele mele.

Privesc la bancnota de 10 lei si intr-o clipire de ochi, aceasta dispare de pe asfalt, fiind acum intr-un alt loc – un loc parca ne-meritat pentru acea bancnota. Acea persoana auto declarata ca proprietara a bancnotei, fiind vanzatorul, care ispravise a utiliza o matura si un faras, de parca era si angajatul firmei de curatenie stradala.

Ma uit la vanzator, vanzand pe fata lui, bucuria radianta si incantarea sufleteasca ca a gasit si si-a insusit pentru propria persoana, acea bancnota ce isi astepta noul proprietar.

In mintea mea se declanseaza o revolta, o stare de frustare, de intriga, vrand sa pot striga catre vanzatorul, care isi alocase fara nici o jena, acea bancnota, ce statuse asezata pe asfalt minute bune, insa realizez ca nu mai pot face nimic.

Timpul trecuse, martorii nu mai erau, obligat fiind sa parasesc acum scena si locul care imi oferise statutul unui simplu spectator.

Ma intreb si te intreb si pe tine, dragule cititor, cum ai fii reactionat, daca ai fii vazut pe asfalt o bancnota de o valoare mai mare, sau poate un portofel, sau poate un card bancar?

Ti-ai fii pastrat statutul de cetatean onest, echilibrat si dornic de a contribuii la o societate, in care fiecare banut si fiecare bun, ce este gasit pe asfalt, sa il returnam adevaratului proprierat sau la cea mai apropiata sectie de politie?

Traim intr-o lume care mai poate fii inca schimbata, o schimbare in bine, o schimbare asteptata si dorita de fiecare dintre noi.

Gandeste-te daca acea bancnota de 10 lei, ti-ar putea oferii mai multa bucurie, siguranta si putere financiara, insa pentru cat timp?

Cu respect,

Evelyn